Efectul de înduioșare – Codul cultural coreean jeong (정)

În Coreea „noiˮ înseamnă adesea „eu, legat de tine prin jeongˮ, în timp ce în engleză, „noiˮ reprezintă doar oricare mulțime de „euriˮ. (Chung & Cho, 1997, p. 3)

Ați urmărit vreodată un serial coreean ce va lăsat senzația că tocmai ați mâncat câteva bucăți bune de Choco Pie? Se prea poate ca, de vreme ce sunteți aici, să vă fi bucurat fără remușcări de multe delicatese cinematografice made in Coreea de Sud, dar în afară de actori fermecători în ținute elegante care aduc la viață povești inedite și intrigi complexe, serialele coreene dețin încă un important atu ce le face atât de remarcate și atractive; un anume efect de înduioșare ce are mai puțin de-a face cu nelipsitele momente drăguțe de cuplu sau relații simpatice de tip womance sau bromance și mai mult cu ceea ce e cunoscut drept jeong sau invizibila îmbrățișare coreeană care îi ține pe oameni împreună (Tudor, D., 2018, p. 92), un tip particular de legătură umană ce pare imposibil de redat doar într-un singur cuvânt.

În vreme ce serialele de televiziune sunt doar cea mai la îndemână metodă prin care cineva mai puțin familiar cu lumea culturală coreeană își poate face o idee despre implicațiile profunde ale relațiilor impregnate de jeong, o altă modalitate este de a observa, de pildă, răspunsul coreenilor atunci când se confruntă cu perioade dificile, cel mai recent caz fiind pandemia de coronavirus a anului 2020. E bine cunoscut faptul că testarea, depistarea și tratarea alături de transparență și responsabilitate au avut un rol major în succesul abordării sud-coreene. dar, în timp ce mulți au atribuit asta tradiției de orientare către comunitate a culturilor asiatice din sud și din est, unii sugerează că, mai curând decât toposurile culturale, ceea ce a asigurat eficiența metodei a fost leadershipul competent (Park, Nathan S., 2020), acesta fiind motivul principal pentru care oamenii și-au păstrat un comportament calm, comformându-se măsurilor guvernamentale. Cu toate acestea, „unite de jeong, eforturile colective către un țel comun, depășirea crizelor, și supraviețuirea sunt scene des întâlnite printre coreeni sau asiaticiˮ (Chung & Cho, 1997, p. 2). Dar este oare jeong  o chestiune cu adevărat specific coreeană?

Înțelegere imperativului de a oferi ajutor unui prieten este mult mai puternică decât în alte culturi. (Tudor, D. 94)

Originea cuvântului are de-a face cu caracterul chinezesc 情 (qing) ce semnifică emoție sau sentiment și, destul de interesant, concepte similare (cu conotații ușor diferite) pot fi identificate în cultura chineză și în cea japoneză, și anume guanxi – subliniind mai mult beneficiile personale, spre deosebire de jeong în care individul e dedicat comunității și amae – unde una dintre părți e ceva mai privilegiată decât cealaltă, în timp ce jeong valorifică reciprocitatea (Yoon, K., 2016, p. 7). Cu toate acestea, echivalentul lor coreean pare să cuprindă o varietate atât de lagă de emoții și înțelesuri încât „nu e în întregime definibil nici măcar în limba coreeană; este ambiguu și amorf. Cea mai bună descriere e aceea că jeong are fațete multiple.ˮ(Chung & Cho, 1997, p. 2). În  același timp, „jeong se referă la legăturile emoționale și psihologice care îi unesc pe coreeni; pătrunde toate nivelurile, divizând lumea în diferite grade de «noi versus eiˮ și  “semnifică o combinație de sentimente de afecțiune, grijă, prietenie și atașament care se dezvoltă în cadrul relațiilor interpersonale”(Chung & Cho, 2006, p. 47), de aici și efectul de înduioșare pe care îl are asupra celor care îl întâlnesc sau experimentează.

Jeong creează un fel de contract nescris ce promite ajutor oricând e nevoie. (Tudor, D., 2018, p. 94)

Cum arată și cum se simte jeong ?

Un element cheie într-o relație jeong este dăruirea necondiționată și irațională, și apare odată cu prima modalitate prin care nou-născutul ia contact cu lumea din jur, și anume grija și căldura cu care mama își înconjoară copilul – mojeung (모정), dar și sentimentul de încredere totală pe care acestea îl inspiră.

Nu întâmplător jeong e văzut ca un „spațiu simbolic care reprezintă relațiile umane coreene, modelate de legăturile familialeˮ (Yoon, K., 2016, p.4) și bineînțeles că se poate asocia cu lunga istorie a influenței confucianiste, de vreme ce relațiile de familie sunt într-adevăr în centrul tuturor relațiilor umane, iar virtutea supremă a confucianismului târziu e pietatea filială – a avea grijă de părinți, a-i onora și a avea în general o purtare corespunzătoare – dar la baza acestuia se află o noțiune specific coreeană care are probabil foarte mult de-a face cu unicitatea contextului geografic, istoric și social în care a luat naștere  acest popor – uriseong (우리성), noi (substantivizat) căci, în trecut, era mult mai la îndemână, și de multe ori singura cale, să te bazezi pe sprijinul și susținerea celor cu care ai un trecut comun sau o relație personală, precum rude și cei întâlniți în cadrul pregătirii militare sau în timpul școlii (chiar dacă nu sunt prieteni, chiar dacă mai degrabă se displac – miun jeong/미운 정, o relație ambivalentă de tip iubire-ură).

Jeong e perceput ca atașament și sentiment de apartenență ivite într-un grup relativ mic, implică de obicei două sau mai multe persoane, și nu numai că jeong e menit să reziste o perioadă lungă de timp, dar nu e tocmai posibil să decizi când începi să simți sau când nu mai poți simți jeong pentru cineva. În mare parte pentru că, atunci când vine vorba de acesta, în loc de „simt jeong pentru tineˮ se spune mai curând 정들다 – jeong deulda tradus ca „a fi cuprins/pătruns de jeong” și înseamnă a îndrăgi sau a te atașa. Mai mult decât o emoție interioară, e ceva care se petrece între oameni, pentru că sinele nu este centrul acestuia ci, mai curând doar unul dintre punctele de legătură ale unei emoții colective:

Uri (우리) are nuanțe ce trimit către afinitate, prietenie, afecțiune, asemănare, omogenitate și în cele din urmă apartenență. Acest „noiˮe caracterizat ca necondiționat, necontractual, necalculabil, lipsit de pragmatism, nerealist și ilogic. (Chung & Cho, 2006, p. 49)

Chiar și țara în sine e mai degrabă menționată ca uri nara (우리 나라) – țara noastră, același lucru e valabil și pentru mama mea/tatăl meu – „mama noastră/tatăl nostruˮ  (우리 어머니/아버지), fiul meu (우리 아들) ș.a. Dar acest sentiment de apartenență există simultan cu unul de distanțare și înstrăinare, pentru că nu este niciun „noiˮ fără ceilalți care sunt străini și nu aparțin grupului – aceștia sunt numiți nam (남). O întrebare comună e Uri-ga nam-i-ga? (우리가 남이가 ?) și are rolul de a stabili un raport între oameni (Suntem noi ceilalți? Suntem străini? Sau dimpotrivă, suntem de fapt legați prin jeong?).

Cu toate că vizează în principal relațiile umane, se poate referi și la animale, anumite obiecte sau chiar locuri de care cineva e profund atașat. Este, de pildă, ceea ce se poate simți față de un animal de companie foarte drag cu care ai petrecut mulți ani alături, pentru o anume cămașă sau chiar un pix folosit în timpul unui examen dificil la universitate, dar și la semnarea primului contract de muncă, te poți simți legat prin  jeong de telefonul vechi, chiar dacă e demodat ori aproape defect e destul de greu să renunți la ceva ce poartă atâtea amintiri, gândul la un anumit oraș sau colț de stradă poate de asemenea să trezească un sentiment de familiaritate, comfort și căldură, toate datorate relației jeong.

De vreme ce jeong o emoție atât de altruistă, e firesc să ne întrebăm ce se întâmplă atunci când apare trădarea, iar legătura se rupe așa cum e omenește să se întâmple uneori. Puternicul sentiment jeong este atunci înlocuit de resentiment adânc, durere, furie mistuitoare și regret, adică han (한), o altă simțire întâlnită cu precădere în cultura coreeană.

Inspiră oamenii să facă pentru ceilalți mai mult decât știu că este rezonabil să fie făcut. (Tudor, D., 2018, p. 94)

Dincolo de toate emoțiile positive cuprinse în jeong, faptul că „manifestarea relației  jeong într-o structură socială și în cadrul valorilor sociale se face în primul rând prin loialitate și angajament, fără validare, logică sau motivˮ(Chung & Cho, 2016, p. 2) poate câteodată să fie incompatibil cu contexte ceva mai practice și dominate de rațiune care implică regulament și obiectivitate, astfel încât e posibil să apară conflicte între încercarea de a rămâne loial relației jeong și luarea unei decizii echitabile (precum încheierea unei înțelegeri sau oferirea unui job). Mai mult, chiar dacă înțelegerea nu este la fel de avantajoasă precum cea oferită de un necunoscut, se poate să existe o obligație de a o accepta tocmai pentru a menține și a onora jeong.

Jeong constă în generozitate și împărtășire, amabilitate față de ceilalți și atașarea de oameni, animale sau lucruri. Să primești la piață câteva fructe în plus, fără să trebuiască să le plătești, să-ți fie oferită mâncare și grijă – cum numai o mamă o poate face – de către cineva necunoscut până atunci, să primești un zâmbet simplu, să oferi ajutor oricând e nevoie, să înfățișezi bunătate și înțelegere, toate acestea sunt manifestări ale jeong. Pare că ceea ce îl face cu adevărat remarcabil nu e neapărat faptul că e un concept coreean – de vreme ce sensul său e pur și simplu uman și universal valabil – ci, mai curând, felul profund în care coreeni îl prețuiesc, căci ei sunt singurii care i-au atribuit atât de multe sensuri și o atât de mare importanță.

Până la urmă, acest efect dulce, de înduioșare, creat de jeong constă îndeosebi doar în momente de bunătate împărtășită care pot să coboare ziduri și să clădească poduri în locul acestora.

Spiridon Ioana-Maria

Surse bibliografice:

1. Chung, Christopher K. et al. “Conceptualization of Jeong and Dynamics of Hwabyungˮ. Psychiatry Invest 2006; 3 (1):46-54. Accessed at: https://www.psychiatryinvestigation.org/upload/pdf/0502006005.pdf.
2. Chung, Christopher K. & Cho, Samson. (1997). “Significance of “jeong” in Korean culture and psychotherapy”. Harbor-UCLA Medical Center. Accessed at: https://pdfs.semanticscholar.org/b492/d8398d95aadefe1cf99f3782621cf6a55cb6.pdf?_ga=2.229536796.1416478848.1588197978-305597228.1588197978
3. Lee, Deva. “Finding jeong in South Koreaˮ. 19 Dec. 2013. https://matadornetwork.com/abroad/finding-jeong-in-south-korea/
4. Lee, Kyung Mi. “Jeong”. 02 Nov. 2018, 12:03 a.m. https://yaledailynews.com/blog/2018/11/02/jeong/
5. Park, Nathan S. “Confucianism Isn’t Helping Beat the Coronavirus”. 02 April 2020, 1:05 p.m. Accessed at: https://foreignpolicy.com/2020/04/02/confucianism-south-korea-coronavirus-testing-cultural-trope-orientalism/
6. Tudor, Daniel, Korea: The Impossible Country. Tokyo-Rutland, Vermont-Singapore: Tuttle Publishing, 2018.
7. Yoon, Kyong. “The Local Sociality and Emotion of Jeong in Koreans’ Media Practices. Asian perspectives on digital culture: emerging phenomena, enduring concepts. Edited by Sun Sun Lim and Cheryll Ruth R. Soriano, New York: Routledge, 2016.

Link pentru subtitrare în engleză: https://www.youtube.com/watch?v=_3DlFgJle7k&list=LLw_5eW1SoB6FREilg761g6w&index=65

 

Share this post: on Facebook on Google+