Numele ”Miracolul de pe Râul Han” este inspirat de Wirtschaftswunder (Miracolul de pe Rin). Este folosit pentru a descrie creșterea economică rapidă a Coreei de Sud, începând cu perioada războiului până la criza financiară din 1997-1998. Uneori este numit Miracolul Asiei de Est, împreună cu Tigrii Est Asiatici (Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore).
Coreea de Sud a fost în sărăcie absolută după independența de Imperiul Japonez. Astăzi, în schimb, Coreea de Sud are a 12-a economie din lume (2018) și este cunoscută pentru producția de mașini, display-uri, telefoane, și construcții navale. S-a transformat din țară primitoare în țară donatoare în organizațiile internaționale, caz unic în lume.
În 1945 Coreea și-a câștigat independența față de perioada colonială Japoneză. Deși erau vești bune, în același timp a însemnat un dezastru pentru economia Coreei deoarece fusese în blocul economic japonez pentru o perioadă lungă. Șocul a fost mai mare in sud deoarece nordul avea majoritatea resurselor naturale din Peninsula Coreeană.
<Oamenii care sărbătoresc eliberarea Coreei>
Sursa: Wikipedia
În această perioadă Statele Unite oferă unele ajutoare financiare, de exemplu, GARIAO (Government and Relief in Occupied Area) și ECA (Economic Cooperation Administration). Alimente, medicamente, mașinării agricole, combustibil, facilități industriale și îngrășământ, toate acestea au fost furnizate Coreei. Prin acest ajutor financiar economia Coreei de Sud era pe cale să înfloarească din nou. Totuși, după Războiul Coreean și armistițiul din 1953, a fost devastată. Coreea de Sud nu a mai rămas cu nimic. Mare parte din facilități și resurse naturale erau în nord.
În anii ˊ50, după Războiul Coreean, Coreea de Sud depindea de ajutorul financiar din partea Statelor Unite care furniza alimente, materie primă pentru agricultură și facilități prin FOA (Foreign Operation Administration) în perioada 1953-1955. De asemenea SUA oferea ajutor prin UNKRA (United Nations Korean Reconstruction Agency). Valoarea sprijinului economic a fost mai mare decât pentru Franța și Germania de Vest în Planul Marshall; de asemenea, ajutorul a fost acordat atât pentru securitate națională (cheltuieli militare) cât și ajutor financiar. Coreea de Sud s-a axat pe manufactură și rezolvarea inflației.
Sprijinul economic a început să scadă din anii 1960 deci Coreea de Sud trebuia să se dezvolte singură. Ajutorul financiar din FOA a fost înlocuit cu ICA (International Cooperation Administration), oferind în același timp aprovizionare pentru industria minieră și de producție, materii prime și mijloace de transport. Începând cu această perioadă Coreea de Sud a început să exporte bunuri din industria ușoară, haine și pantofi. De asemenea, fondul de compensare din Tratatul privind Relațiile de Bază dintre Japonia și Republica Coreea (ajutor financiar pentru a compensa perioada colonială), banii proveniți din trimterea asistenței medicale și trupelor în Germania de Vest și Vietnam au ajutat a creșterea economică a Coreei. Aceasta s-a concentrat pe extinderea industriei energiei electrice și miniere, creșterii productivității agricole, promovarea neutralizării soldurilor de plată și avansarea tehnologiilor prin primele Planuri pe Cinci Ani (1962-1966). Administrația Park Chung-Hee a continuat substituția importurilor și industrializarea orientată către export, axată pe industria chimică, a oțelului și mecanică. În această perioadă volumul economiei Coreene s-a dublat iar în 1969 PIB-ul pe cap de locuitor al Coreei de Sud l-a depășit pe cel al Coreei de Nord, scăpând astfel de sărăcia extremă.
<Ajutorul economic oferit de Statele Unite>
Sursa: Center for Free Enterprises
<Președintele Park Chung-Hee semnând Tratatul privind relațiile de bază dintre Japonia și Republica Coreea>
Sursa: Korea JoongAng Daily
În mod ironic, creșterea economiei coreene a fost maximă în perioada de dictatură a lui Park Chung-Hee. A investit în industrie grea cu muncă intensă precum oțel, construcții navale și producția de mașini, datorită generației Baby-Boom (născută în anii 50-60). În anii 1970, baby boomers au fost trimiși în Orientul Mijlociu în construcții pentru a câștiga petrodolari. Cu toate acestea, instabilitatea politică și criza petrolului la sfârșitul anilor ’70 au sărăcit aproape complet Coreea. Președintele Park Chung-Hee a trecut cu bine peste acest lucru acest lucru prin efectuarea restaurării din octombrie și a investit în construcția de nave și producția de mașini datorită puterii sale politice absolute. Cetățenii sud-coreeni au început să câștige mai mulți bani și să facă economii, deoarece balanța de plăți a devenit mai bună. În 1973, Coreea de Sud a devenit autosuficientă în ceea ce privește alimentele, așa că a putut negocia cu Coreea de Nord, oferind mâncare.
Volumul comercial al Coreei de Sud a fost clasat pe locul 19 în lume în anul 1976, iar PIB pe cap de locuitor depășea 1,000 USD în 1977. La finalul anilor ˋ70, Coreea de Sud a început să construiască districtul Gangnam în Seul, iar imobiliarele și prețurile au crescut drastic în această perioadă.
<Gangnam în anii ’70 și astăzi>
Sursa: hani.co.kr
<63 Building în anii ’70 și astăzi>
Sursa: AJU Business Daily, Visit Seoul
Din cauza valului de șoc al crizei petroliere economia Coreei de Sud a trecut prin perioade grele până pe la mijlocul anilor ˋ80, și din cauza problemelor interne cum ar fi asasinarea lui Park Chung-Hee. După această perioadă grea, economia Coreei de Sud s-a clasat pe primul loc în lume în 1984 (10,4%). De asemenea, vecinătățile erau favorabile pentru export mulțumită dobânzilor mici, prețului mic la petrol și scăderea dolarului. În 1988, Coreea de Sud a găzduit cu succes Jocurile Olimpice de la Seul. Acest lucru promova succesul economic și victoria liberalismului împotriva Coreei de Nord.
<Creșterea PIB a Coreei de Sud și a lumii (1961-1988)>
Sursa: Banca Mondială
În 1994, PIB-ul pe cap de locuitor al Coreei de Sud era mai mare de 10,000 USD, iar Coreea de Sud a devenit membră a OMC (Organizația Mondială a Comerțului) în 1995 și OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) în 1996. Creșterea economică însă a scăzut cu -5,5% în 1998 datorită Crizei Financiare din 1997, dar Coreea de Sud a reușit să depășească această problemă cu ajutorul Campaniei de Colectare a Aurului a cetățenilor săi.
<PIB pe cap de locuitor al Coreei de Sud (1961-2018)>
Sursa: Banca Mondială
<Cetățeni care donează aur>
Sursa: JoongAng Ilbo
În zilele noastre, chiar dacă Coreea de Sud și-a arătat slăbiciunile în criza financiară din 2007-2008, este recunoscută ca țară dezvoltată la nivel mondial. În 2018 avea a 12-a cea mai mare economie din lume conform Băncii Mondiale. Din cenușa perioadei de colonie Japoneză, a Războiului Rece și Războiului Coreean, Coreea de Sud a scris o poveste de succes a creșterii economice prin depășirea multor perioade grele.
Referințe:
https://www.cfe.org/20181004_11136
https://www.ajunews.com/view/20131205110746333
https://news.joins.com/article/22172944
https://en.wikipedia.org/wiki/National_Liberation_Day_of_Korea
https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD?contextual=default&locations=KR
https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.KD.ZG?locations=KR
https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=KR
http://www.archives.go.kr/next/search/listSubjectDescription.do?id=008856
http://korean.visitseoul.net/attractions/63%EC%8A%A4%ED%80%98%EC%96%B4_/252
http://koreajoongangdaily.joins.com/news/article/article.aspx?aid=3005671