Originea studiilor folclorului coreean

Această postare va rezuma articolul scris de Roger L. Janelli intitulat Originea studiilor folclorului coreean. Folclorul este o parte importantă a patrimoniul cultural al oricărei țări, deci nu este deloc surprinzător faptul că au apărut studii legate de folclorul coreean. Studiile moderne ale folclorului din Coreea de Sud au fost influențate de evenimente istorice și puteri străine care au existat în peninsula Coreea.

Cărturarii și-au arătat interesul față de existența folclorului din Coreea de Sud în ultimele două decenii pe măsură ce folclorul a devenit obiectul de studiu pentru muzee și centre de cercetare dedicate folclorului (Janelli, 2015, 24). Considerând perspectiva lui Richard M. Dorson (citat în Janelli, 25), studiile folclorului coreean sunt predominant naționaliste, dar după o comparație între folclorul coreean și cel japonez, unii cărturari au observat câteva asemănări.

Asemănările ar exista și în ceea ce privește stilul de cercetare deoarece folclorul coreean a apărut în timp ce Coreea era colonie japoneză, mai precis în anii 1920. De asemenea, cărturarii care au întemeiat studiile folclorului coreean studiaseră în Japonia (25).

In Kwon-hwan a respins ideea că studiile folclorului coreean au început în timpul perioadei coloniale și a justificat existența folclorului coreean încă din secolele XVII-XVIII prin propriile scrieri ca reprezentant al Școlii Silhak și a argumentat faptul că folclorul japonez a urmat direcția arătată de prima etapă de dezvoltare a folclorului european. Pentru a-și susține argumentul, In Kwon-hwan a atribuit studiul folclorului coreean Școlii Silhak, eliminând influențele străine. Cărturarii au recunoscut faptul că Școala Silhak a avut un rol important în formarea studiilor folclorului coreean în a doua parte a secolului XX.

Cărturarii au demonstrat că naționalismul nu a avut un impact major asupra cercetării folclorului coreean și că acesta a interacționat cu alte elemente pentru a forma o altă disciplină. Prin eliminarea acestor elemente, analiza lui In Kwon-hwan și-a pierdut o parte din credibilitate (27).

În timpul perioadei coloniale, multe restricții au fost impuse coreenilor, dar acestea au devenit mai puțin stricte după Mișcarea din 1 martie și Al Doilea Război Mondial. În această perioadă a apărut Naționalismul Cultural, un instrument pentru culturi noi, care a inclus tradițiile coreene și valorile occidentale (30). Pentru ca acest lucru să fie posibil, tradițiile folclorice coreene a fost necesară o cercetare aprofundată a acestora, care să nu fie influențată de alte culturi străine. Și astfel, militanții pentru naționalismul cultural au început să fie interesați de istoria și limba coreeană.

Ch’oe Nam-son sau Yi Nung-hwa și-au dedicat scrierile pentru subiecte precum șamanismul, mitologia coreeană, istoria șamanismului coreean, budismul coreean, creștinismul sau taoismul, întrucât doreau să întărească imaginea naționalismul în propria țară. Studiile autorilor menționați anterior au fost utilizate pentru a demonstra unicitatea culturii și identității coreene (34). Ch’oe și Yi au ales șamanismul drept element tradițional pentru a simboliza identitatea coreeană, aceștia au fost lăudați de alți cărturari pentru că omologii chinezi au ales literatura orală. Și în zilele noastre, șamanismul este o caracteristică importantă a identității naționale în Coreea de Sud și acesta ar putea fi un motiv pentru popularitatea sa.

Scrierile despre folclorul coreean ale lui Son Chin-t’ae’s sunt mai aprofundate comparativ cu ceilalți autori menționați în acest articol din cauza faptului că Son nu și-a limitat cercetarea doar la folclor, dar a inclus și basme, cântece șamanice, credințe folclorice, ritualuri, cultura materială și obiceiuri. Analizând acest lucru dintr-un punct de vedere istoric, Son a utilizat informațiile arheologice și particularitățile lingvistice pentru a determina originea coreenilor (36).

În concluzie, studiile folclorice coreene au început în secolul XX și au fost întrerupte odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Interesul pentru folclor a reapărut la sfârșitul anilor 50.

Bibliografie:

https://www.jstor.org/stable/540852?Search=yes&resultItemClick=true&searchText=korean&searchText=folklore&searchUri=/action/doBasicSearch?Query=korean+folklore&ab_segments=0/basic_search/control&refreqid=search:01b720b7a05081973069e5450b8ecd2f&seq=1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.